Mamele de la Srebrenița încă plâng fiilor uciși, 30 ani mai târziu: “O parte din mine lipsește mereu”
Cel mult frumoasă momente ale vieții unei mame sunt când e alături de copii ei. Imposibil pentru o mamă să-i uite pe copii, a spus Nura Mustafici, care în 1995 a pierdut un fiu în cel mai cumplit masacru din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.
Încă odată, Srebrenița este adesea locul unde cele trei femei merg să plângă la un monument pe care au scris numele copiilor lor. Fiul lui Nura ar fi avut astăzi 30 de ani, dar a fost ucis în cel mai mic orășel din Bosnia-Herțegovina, unde trăiesc puțin peste două mii de locuitori.
Hanifa Omerovici, oaltă mamă care a pierdut un fiu în Srebreniţa, spune că “o parte din mine lipsește mereu”. Este foarte greu pentru ea să spună rugăciuni pentru sufletul fiului ei, dedicându-le tuturor celor care dorm în acest cimitir.
Întreaga populație de la Srebrenița este 4 ori mai mică decât numărul victimelor omorâți de sârbi din 1995. Acolo, în două săptămâni, forțe ale sârbilor bosniaci și ale armatei sârbe au ucis aproape 8 mii oameni, ca represalii după zvonuri de tortură a militarilor separatisti bosniaci.
Forțele ONU de menținere a păcii au fost implicate într-unul dintre cele mai mari controverse internaționale din vremurile moderne, cănd s-au retras. Conducătorul sârb, Ratko Mladici, a fost găsit vinovat de justiția internațională și este în închisoare, dar Bosnia-Herțegovina e încă o țară măcinată de această tragedie.
Masacru recunoscut oficial ca primul din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat urme pe care le vedeți chiar astăzi. Mamele încă plâng fiilor uciși, 30 ani mai târziu.