România între amicale UE și nuanțe geopolitice complexe

E un moment cu cacatul timpului, nu vreau să generez emoție în mod exagerat. Problema e extrem de complicată, nu doar ca la prima vedere. Rusia a dorit o întâlnire cu SUA pentru ceva important? Pentru a-și face din America un aliat pentru proiecte Ialta sau pentru a convince partea americană să se divizeze în relații transatlantice? Din perspectiva solicitării Moscovei privind regimul de sancțiuni, SUA nu va ridica acest regim. Situația va evolua și discutăm despre europeni, președintele Macron a avut o întreverzire bilaterală cu Bolojan care a fost extrem de interesantă.

Atâta vreme cât asta e adevarat, Rusia nu dă semnale pentru o cosntrucție pozitivă. Așteptările lor țin de faptul că la un moment dat SUA ar determina înăuntrul NATO partenerii europeni să retragă garanțiile de securitate ale NATO pe aliniamentul din 1997, nu e interpretarea mea dar declarația lor. România a fost informată despre aceste discuții, nu le-am cerut noi, Statele Unite au refuzat în acest moment.

Despre discuțiile din Europa, despre securitatea continentului și viitorul Ucrainei, Diaconescu spune că sunt discutate inclusiv garanții militare. Președintele Bolojan le-a anunțat 1. garanții de securitate în condiții excepționale pentru Ucraina. 2. O poziționare a armatei europene, Emmanuel Macron avea această idee cu timp în urmă care Bucureștiul s-a grăbit să respinge.

Acum vrem să ne facem înțeleși partenerilor noștri pentru că suntem într-o regiune relevantă, nu se va pune problema unei alegeri de acest tip. Poziția României e cât se poate de consecventă în condițiile în care vom avea un proiect comun european și euroatlantic inclusiv pentru noi. Suntem parte a dialogului ar ultima care decide este Ucraina, retorica publică nu ține cont decât de declarații.