Părintele monahilor: Povestea tulburătoare a Sfântului Antonie cel Mare
„Părintele monahilor”, marele pusnic Antonie, care a trăit mult, la adăpostul pustietății, vreme de 85 ani, așa cum se zvonește în tradiția religioasă, tămăduia toți bolnavii care veneau la el și mai ales cei demonizați, el fiind un fel de erou în zilele noastre și în vechile timpuri ca în secolul al IV-lea, unde, cu certitudine se știe că Sfântul Antonie este văzut ca un ocrotitor al celor orfani și al oamenilor săraci, într-o lume plină de necazuri, ajutându-i pe cei care roagă cu adevărat din inimă și îl cheamă să-i ajute atunci în momentele dificile.
Despre sfânt mai trebuie menționat că a învățat lucruri deosebite, de la părinți și bunici, credința în Hristos fiind oarecum o tradiție, iar după moartea părinților, când a împlinit 20 de ani, a decis să se dedice educației sorei sale.Iar când a auzit, în sfântă biserică, cuvântul din Evanghelie ce spune de alegerea desăvârșirii, „de voiești să fi desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și urmează Mie” (Matei 19,21), Antonie a fost impresionat și a hotărât să apuce pe calea aceasta, deși drumul nu este atât de ușor pe cât pare.
În fiecare marți, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, situată lângă Curtea Veche, e pur și simplu plină de mii de credincioși, în special tineri care vin să se roage, și trebuie menționat că aceasta este și cea mai veche biserică din București, construită în timpul lui Mircea Ciobanul, undeva prin anul 1559, așa cum spun vechile izvoare și poveștile din acele timpuri.
Apoi, în 1847, întâmplător pe când a avut loc un incendiu de proporții, o mare parte din construcția aceasta a fost vandalizată de flăcări; însă, întocmai în acea vreme, o bisericuță nu departe unde se închinau pușcăriașii, cu hramul Sfântul Antonie, a fost distrusă complet de un alt incendiu, și aici intervine o parte din poveste.
Martorii care erau la fața locului povestesc cum din ruinele bisericii a fost salvată o icoană a Sfântului Antonie, într-o zi de marți, și acesta a fost dus cu multă cinste la biserica din apropiere care, atunci se numea Buna Vestire, și ușor se înțelege cum aceste minuni nu sunt doar povești, ci parte din credința oamenilor.
Acum, mii de credincioși vin să se roage la icoana lui Antonie, care se zice că face minuni, așezată cu bună credință lângă catapeteasmă, iar biserica poartă hramul Sfântului Anton, cel al bisericuței care a ars odinioară, un loc încărcat de istorie și credință.
Biserica Domnească, cunoscută ca Paraclis Patriarhal, de la Curtea Veche, îl cinsteste în fiecare an pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, cu ocazia zilei de hram, care cade pe 17 ianuarie, deoarece el a devenit ocrotitorul lor, după incendiul din martie 1847, când s-a întâmplat ca Biserica Sfântul Anton – Pușcărie să fie complet distrusă de flacără.
Rugăciunile făcute în acest sfânt lăcaș pe o perioadă de nouă săptămâni, se consideră ajută la împlinirea dorințelor arzătoare, iar cei care au îndeplinit acest ritual, căci este vorba despre novene, au cerut bunăstare, sănătate, și vrerea de a scăpa de toate bolile grele, dar și să spargă farmecul care îi apasă, în speranța ca liniștea sufletească să revină în casele lor.
Referitor la ce nu ai voie să faci în ziua hramului de Sfântul Antonie, regulile pare-se că sunt stricte; de exemplu, nu este bine să te răsfeți cu alimente de dulce, de asemenea, nu trebuie să te ocupi de spălat și călcat, și cu siguranță nu e bine să te implici în treburile gospodărești, deși fiecare credincios alege ceea ce consideră a fi bine în sufletul său.
Antonie cel Mare ocrotitorul orfanilor tradiții Sfântul Antonie incendiu 1847 icoană Sfântul Antonie Paraclis Patriarhal reguli Sfântul Antonie