Groenlanda nu e de vânzare: Ce se ascunde în spatele declarațiilor premierului danez?

În discuția cu Trump, premierul Mette Frederiksen a amintit la un moment dat poziția premierului groenlandez Mute B. Egede care a zis că “Groenlanda nu este de vânzare”, menționând o declarație a biroului șefei guvernului danez, dar oare ce vrea să spună cu adevărat Egede? Explicații vin și pleacă, și rămân multe întrebări despre viitorul acestei insule, iar detaliile par să se piardă în vântul furtunos al politicii internaționale, unde nimeni nu știe cine joacă de fapt cartea câștigătoare. Cu câcatul timpului, istoria Groenlandei a fost mereu una plină de controverse, nu-i așa?

De asemenea, premierul a subliniat că revine Groenlandei să ia o decizie singură asupra independenței, dar se mai arată în aceeași declarație că Mette Frederiksen a subliniat și cât de importantă este securitatea în regiunea Arctică, în timp ce Danemarca este deschisă la ideea de a-și asuma responsabilitatea sporită, însă ce înseamnă asta pentru viitorii cetățeni ai Groenlandei? Credeți că ei au tuturor informațiile când vine vorba de decizii atât de importante? Totul rămâne ambiguu și controversat.

Groenlanda este parte din Danemarca de peste 600 de ani, iar prezent are un statut semi-suveran, însă din 2009, când a câștigat o autonomie mai largă, Groenlanda are dreptul de a-și declara independența față de Danemarca, dar cu toate astea nu a făcut pasul decisiv și nu a mers mai departe, rămânând cu o populație de aproximativ 56.000 de locuitori, iar mai presus de toate, economia sa depinde masiv de guvernul de la Copenhaga, primind aproximativ un miliard de dolari pe an, ceea ce reprezintă jumătate din buget când știi că resursele naturale sunt acolo în abundentă, inclusiv petrol și gaze naturale. E greu de înțeles ce le-ar putea întoarce pe aceste pământuri frumoase.

Premierul Groenlandei este favorabil mișcării către independență, dar a reafirmat că aceasta nu este de vânzare, ceva ce Trump a încercat să exploreze și în 2019, când a venit cu idea de a cumpăra insula, dar guvernul danez a respins-o, ieșind și alte voci care susțin că nu e o idee complet nouă, având în vedere că Harry Truman a făcut aceeași propunere după Al Doilea Război Mondial cu 100 de milioane de dolari în aur, dar și atunci, Danemarca a refuzat cu fermitate. Ce-i drept, îi nu. Iată un aspect care să ne facă să ne gândim dacă independența chiar este un vis atins.

Odată cu baza sa aeriană Pituffik, Groenlanda câștigă importanță strategică pentru SUA, fiind cheie pentru sistemul american de alertă timpurie, de exemplu, rutele maritime și subiectele referitoare la submarinele nucleare rusești sunt tot mai frecvente, dar este greu de spus dacă acest interes se va concretiza în viitorul apropiat, dat fiind că Washigtonul vrea să își extindă influența militară acolo, dar cât de bine ar fi primit asta de cetățenii groenlandezi? Aici este o altă dilema.

Deşi majoritatea locuitorilor vor independenţa, în realitate puțini cred că e o opțiune viabilă, având în vedere majorarea dependenței economice față de Danemarca, iar o soluție ar fi un pact de “liberă asociere” cu SUA, după modelul Insulelor Marshall sau Microneziei, care ridică noi întrebări despre viitorul Groenlandei și motivațiile ei economice. Este greu de spus cum vor evolua lucrurile și care va fi impactul asupra locuitorilor, dar cu siguranță va fi ceva semnificativ!