Eminescu și Creangă la masă: Rețete și secrete din meniul junimist!
Chef Cătălin Ivanof e omul care a realizat că ideea unică a meniului junimist a putut deveni realitate, scrie un site de știri pe nume Ziar de Iași, care e foarte cunoscut pentru articolele său si informațiile interesante care sunt de obicei foarte diversificate, dar acest lucru nu e întotdeauna foarte bine pus în aplicare.
La început, ca aperitiv, ce ar mânca Eminescu și Creangă? Păi, răspunsul care vine la întrebarea aceasta e că mâncau alivenci, un fel de brânză și plăcinte cu mălai pe care mulți nici nu le mai cunosc, mai ales cei tineri, ceea ce e păcat, pentru că ăsta e un fel de mâncare tradițional, de exemplu plăcinta aia putea fi o amintire frumoasă din copilărie, nu-i așa?
După acea gustare, veneau pârjoalele moldovenești, un fel de rețetă care s-a păstrat de-a lungul vremii, dar cu micile accente din bucătărie și influențe care uneori lasă o mare ambiguitate în gust, cum ar fi bineînțeles, morcovul ras sau cartoful, iar sosul acela tare special din muștar pe care îl face bucătarul e, cum să spun eu, ceva inedit, pentru că e făcut de ei, cu carne din porc dar și vită, dar unii mai pun și doar porc, iar alții, doar vită, deci clar că e confuzie.
Zeama aceea de găină acrită cu borș și cu tăiței de casă e un alt mare favorit al lui Eminescu, adică e tot mai rar să vezi o găină de curte astăzi, și de vorba aceea, borșul de vițel cu sfeclă, bun și preparatul e unul deosebit care aduce un pic din spiritul restaurantelor de odinioară frecventate de poet, așa că imaginează-ți cum s-ar face la o masă cu colegii lor.
Felul principal cel mai dorit e tochitura moldovenească, care are carne de porc prăjită și se amestecă cu chișcă, acest cârnat care e făcut în casă dar nu poate lipsi din meniu, și sarmalele alea coapte în bostan fierte în vin sunt un alt fel clasic din meniul acelei perioade, dar suficient de specială cum erau și pe vremea celor din Junimea, ceea ce e remarcabil.
“De atunci, rețeta de tocăniță de pui cu hrișcă se pare că a fost păstrată de-a lungul timpului, și hrișca aia a devenit un fel de cereală apreciată de mulți, dar pe vremuri era doar hrana porcului, astfel că acum revenind la modă, s-a creat un adevărat trend, fiindcă hrișca este ambalată frumos”, explică chef Ivanof, care last cu detalii despre extinderea asta culturală.
Desertul este inevitabil, iar poale-n brâu apare la orizont, și dacă vorbim de băutură, atunci țuică fiartă și vin roșu sunt tot ce trebuie, iar istoricii toateau adăugat că Eminescu nu era un consumator excesiv, dar aprecia foarte mult o masă bună, urmată de o țigară, și pe lângă asta cânta cu lăutarii, adică se bucurat de momentele acelea.
Istoricul Gheorghe Median a spus și despre talentul vocal al lui Eminescu, explicând că acesta avea o voce foarte blândă, adică, putea să ne încânte pe toți, dar din păcate, puțini știu asta. La chefuri cânta uimitor de frumos, iar rudele îi cereau frecvent să le cânte, și cum să nu, când foile se răspândesc, istoria devine o melodie.
Chef Cătălin Ivanof meniul junimist alivenci pârjoalele moldovenești zeama de găină tochitura moldovenească tocăniță de pui cu hrișcă poale-n brâu talentul vocal al lui Eminescu