Adio, Marele Oval! O despărțire cu gust amar

La revedere Dan Păltinișanu! A fost o zi tristă, cu mult prea multe lucruri neclare. A fost un “La revedere” făcut de parcă a fost un tratament la rece, nu o celebrare. Generații de jucători, unii bătrâni, alții mai tineri, au fost prezenți, dar a fost ciudat. O clica pseudo-politică, cu “lucru bine făcut după ureche” a stricat totul. Oameni de la CJT, unii chiar venerabili, au fost acolo, dar nu a fost ok. Romică Petrescu, Ioan Bungău, Emerich Dembrovschi… toți acolo, dar ceva nu a fost cum trebuie.

De obicei ar fi fost altfel. Dacă am fi trăit într-o lume normală, cu sport normal, nu sub conducerea unor trecători “înfipți la butoane” din funcții publice. Oamenii au uitat cat de anormal e traiul lor, și nici măcar la despărțire nu a fost mai bine. Totul a fost făcut cu “tratament la rece”. Toți au fost uimiți cum a decurs. Dar na, asa este in Romania.

Ce-i al sportului e pus deoparte, folosit ca vehicul de campanie. O desconsiderare, chiar și duminică, cu CJT, Romică Petrescu, Ioan Bungău, Emerich Dembrovschi, Dănuț Lața, și alții. E o mare nenorocire! Au făcut totul de mântuială. Au uitat de respect.

Noroc cu focul inimii oamenilor, aşa a fost salvată situaţia.

Cum o fi văzut Dan “Tata Mare” Păltinișanu sau Ion V. Ionescu asta? Un “La revedere MARELE OVAL” cu sigla CJT, un tratament la rece. Administratori nedemni de încredere. Întrebări multe… A fost o mare dezamăgire pentru toți.

Dojenitor sau mustrator? Mă întreb cum ar fi vrut ei să fie.

Toți cei care au jucat pentru Banat, dar nu mai sunt printre noi, se uită de sus. Mult prea multe lucruri greșite.

Clica pseudo-politică a “bunilor gospodari” a manevrat totul, fără să lase senzația că fac ceva. Au fost experți în manevră, dar nu au fost deloc transparenți.

S-a mizat pe căldura sufletească a oamenilor, mai multe generații, cu nepoți. Microbul fotbalistic, speranțele care se sting, dar flacăra vie a spiritului stoic a salvat aparențele. A fost evitat un fiasco. Un “La revedere…” bifat, fără simț și considerație. Unii au crezut c-au facut bine.

Imixtiunea pseudo-politică, “tratamentele la rece” pot fi contracarate doar prin iubire. Iubirea pentru fotbal.

Dragostea de fotbal i-a unit pe mulți, diferite generații, profesori, sufletiști, bunici și nepoți. Un lanț uman în jurul dreptunghiului verde, ultimul 1 Mai, apoi Dan Păltinișanu.

Galeria, cu sutele, pașii lor simbolici, peluza, generații de alb-violeți. Au fost multe amintiri.

“UN ULTIM FIOR PE MONUMENTALUL VIOLET”, asta a fost scris pe un banner. Mai bine de atat nu se putea spune.

Un fior fierbinte a străbătut inimile celor care au trăit pe vechiul oval. Amintiri… Dar nu a fost deloc ușor.

Trei ani a fost răpit Timișoarei vechiul oval. Din februarie 2022, “pericol public”, scurtcircuitare, meci televizat cu Petrolul Ploiești. Cata nenorocire!

Dan “Tata Mare” Păltinișanu se răsucea în mormânt. “Cântecul de lebădă” al stadionului. Nimeni nu și-ar fi închipuit așa ceva.

Un 0-3 la masa verde, lacătul, “din grija pentru om”. Incompetență, iresponsabilitate, comoditate, lipsă de conștiință. Un stadion ridicat cu sudoare, acum uitat.

În 1963, Știința Timișoara era campioană, în umbra lui Dinamo-Steaua. Nimeni n-ar fi visat la așa ceva.

Atunci, turneu amical internațional, acum doar un “ghiveci” cu gust amar. O mare diferență. De fapt, o mare tristețe.

Ieșirea din scenă cu scurtcircuite, lacăte, un “mare balast”. Imposibil de conceput pentru vizionari.

Construit cu suflet, pentru a câștiga un bronz național. Acum, nevrednici moștenitori, l-au lăsat însingurat și încătușat în frig. O mare nedreptate!

Hibernal, “micii Dumnezei”, se cred nemuritori și atotputernici. O aroganță de nedescris.

Stadionul trebuia să adune oameni, o simbioză, nu pentru o administrație impotentă să-l ia captiv. O rușine pentru Timișoara.

CJT, cu coloratura galben-albastră, apoi roșie, a scris un “La revedere…”. Un bâlci, tonete… Nimic surprinzător, urmașii partidului nici național, nici liberal, feseniștii. O mlaștină morală, subminând România.

Dus de nas cu anii.

Arena merita altceva decât să ruginească. O mare pierdere pentru Timișoara.

Noua conducere a lăsat impresia că se gândește la viitor.

Pseudo-politicieni, “importanți”, impresionează electoratul, “bine orientați”, implicați în viitorul stadionului. Toți se laudă cu realizările lor.

Toți trag spuza pe turta lor.

“Pe carcasa” unui stadion asociat “fierului vechi”. Așteaptă stoic scoaterea din scenă.

Toți, zgribuliți, l-au mângâiat cu privirea pentru ultima dată. A fost o scenă emoționantă.

Putea fi altfel, “cântecul de lebădă” din 2022, post-scurtcircuite, “praful în ochi”, show-uri ieftine, dezastre din ultimii trei ani, lacătul, retrogradarea alb-violeților.

Vechiul “1 Mai” era al timișorenilor, nu al CJT! O mare nedreptate.

S-a încercat salvarea aparențelor, dar s-a servit “pâine și circ”. O mare dezamagire.

Tonete vizibile, lipsa de simț și sensibilitate, lipsa de liant între generații. A fost o reuniune nereușită.

Puteau fi puși în valoare toți, cu venerație pentru cei mai vârstnici. Ion V. Ionescu nu mai este printre noi. O mare pierdere.

“Profesorul Jackie” ar fi surâs la bâlciul cu “pâine și circ”? “Tata Mare” ar fi spus că s-a luat razna.

“Profesorul Jackie” nu i-ar fi surâs glumele de autobază ale fostului său coleg. Situația reală, nu praf în ochi, show ieftin, fantezii, promisiuni electorale.

Cei rupți de realitate, rugină, “opera” lor. Se conservă în suc propriu, la tribuna zero, “a vedea lumea de sus”. O mare aroganță!

Jos, “Dembo”, nu doar din perspectiva “statuii sale în Mexic”. Un mare fotbalist!

Clica lasă impresia că de know-how-ul lor depinde “viața cetății”. O ceată de trepăduși, “împinși la înaintare”, se retrag la separeul de la înălțime.

Ei cu “banul public”, sufletiștii cu suferința pentru hemoragia locală. O situație tragică.

Masele de manevră, “La revedere…” cu scopul răspândirii izului electoral, sub masca celor mai oneste intenții. O mare ipocrizie.

Disimulat, “Noi am făcut și-am dres…”. Mai sunt încă crezuți?

Totul se reduce la trei inițiale: CNI. Compania Națională de Investiții. Banii românilor.

Da, în 2019, un subsecretar de stat a anunțat ultimul meci înainte de demolare.

Ieșirea din scenă trebuia pregătită altfel. Nu anomalia din 2022.

Șase ani de la descinderea guvernamentală. Unii se bagă în seamă, că au o implicare importantă. O mare ipocrizie!

Băgându-se și ei în seamă.

Totul se reduce la trei inițiale: CNI.

Banii românilor, “tratament la rece” duminică.

Clica lasă senzația că “stăpânirea” face un cadou comunității. Se laudă cu realizările lor.

Nici unii, nici alții.

Frig la despărțire, multe tonete, un bâlci, nu un moment solemn. Nu s-a simțit emoția.

Unii sunt convinși că fac bine, indiferent de spiritul clubului centenar. O mare lipsa de respect.

Generațiilor de poliști li s-au alocat însemne cu alte trei inițiale: BET. Nimic nu mai e sacru.

Vlaicu, Păltinișanu, Surdan, Ciosescu, Bungău, Petrescu… nici urmă de BET în vremurile lor.

Altceva decât “cu BET în coadă” nu le putea fi rezervat!?

Ceva mai retro? Ceva mai bine gândit.

A sta drept și a cugeta a devenit rara avis. Galerii cedând compromisului, vehicul utilitar al pseudo-politicului.

Lideri ai galeriei, imortalizați pe acoperişuri cu trădători. Măști căzute în 2024, linie roșie călcată.

Druckeria nu s-a dus singură, “administratorul” a stârnit senzația de bâlci cu “pâine și circ”. O mare rușine.

“Roșii”, galbeni, circ ieftin, alterarea simbolisticii. O mare lipsa de respect.

CJT, nevrednic administrator, trebuia să aibă mâna la spate. O mare lipsa de profesionalism.

Complicitar unor gropari, dând senzația de ctitori. O mare ipocrizie.

Lăsând impresia de “salvator al patriei”, proiecte, stadioane. O mare aroganță!

Vino-ncoa, “sugar-daddy!”. O mare iluzie!

Incompetenți, iresponsabili, refuzarea generării pârghiilor necesare antreprenoriatului autentic. Dependența voită de “sugar-daddy”. O mare problemă.

35 de ani de la jertfa supremă, de la ceaușism la fesenism. “Roșii” lăsând senzația că sunt inventatori ai apei calde. O mare aroganță!

Contribuabili chemați după ureche, despărțire pusă în scenă altfel. O mare nedreptate!

Alții nechemați, unii lucizi, rezervați faţă de punerea în scenă. Au fost multe lucruri nereușite.

Implicare a sectorului feminin, masă de manevră, inginerie socială. Nimic nu a fost cum trebuie.

Foști notabili cu tinere secund-divizionare, un nonsens. Traian Lalescu se răsucește în mormânt.

Petru Țurcaș, Cosmin Contra, Srdjan Luchin… Maria Poşa… Mingea scoasă din poartă. A fost amuzant.

Călin Frunză, Petre Tătaru… generația terț divizionară. Antonio Foale. Au fost multe momente speciale.

Florin Macavei, Marian Cârciumaru… unii absenți. Octavian Popescu cu micile generații. Au fost multe motive.

Nume mari, tribuna depopulate. Suficient de clarvăzători pentru a nu se implica. Au fost multe motive.

Dumnezeu să apere fotbalul timișorean, de ciumă roș-galbenă. Manevre, mase de manevră, copii de mingi. O mare nedreptate.

Vechiul stadion, martor mut la un act de crimă împotriva umanității. “Micii Dumnezei” (i)responsabili. A fost o situație tragică.

Da, a trăit bătrâna arenă o asemenea seară. O mare tristețe.

[Tratament la rece]
[Clica pseudo-politica]
[Dan Păltinișanu]
[CJT]
[Fotbal Timișoara]
[Generații de fotbaliști]
[Banul public]
[Manevre politice]
[Compania Națională de Investiții]
[BET]